Pe lângă dispozițiile privind egalitatea de tratament a lucrătorilor detașați, Directiva (UE) 2018/957 î nlocuiește noțiunea de „salariu minim” cu noțiunea mai amplă de „remunerație”, înțeleasă ca ansamblul elementelor care o alcătuiesc, în conformitate cu dispozițiile legislative, de reglementare, administrative și cu contractele colective.

De fapt, directiva extinde domeniile în care se aplică legislația statului membru gazdă (cazare, indemnizație sau rambursarea cheltuielilor de deplasare, masă și cazare în cazul călătoriilor de afaceri sau al călătoriilor impuse de întreprinderea la care se efectuează detașarea).

Mai mult, directiva consolidează noțiunea de „transparență salarială”, solicitând fiecărui stat membru să publice pe pagina web a instituției toate elementele ce alcătuiesc remunerația, precum și condițiile de muncă și de încadrare în muncă ce se aplică lucrătorului detașat în conformitate cu legile, regulamentele sau contractele colective în vigoare, aplicabile în statul de detașare.

De un interes deosebit este faptul că directiva, transpusă în Italia prin Decretul legislativ nr. 122/2020, consolidează protecția lucrătorilor detașați. În fapt, în cazul în care durata maximă a detașării depășește 12 luni (putând fi extinsă până la 18 luni printr-o notificare motivată a furnizorului de servicii), lucrătorul detașat va beneficia de condițiile de muncă și de încadrare în muncă prevăzute de statul membru gazdă, cu excepția procedurilor și condițiilor privind încheierea și rezilierea contractului de muncă, a clauzelor de neconcurență și a sistemelor de pensii suplimentare.

Așa cum se clarifică la considerentul 14 din directivă, aceste dispoziții nu aduc atingere legislației în materie de protecție socială, care continuă să fie reglementată de articolul 12 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004. Ca atare, lucrătorul detașat rămâne înscris în sistemul de asigurări sociale al țării în care este înființată societatea care detașează lucrătorul, pe toată perioada de valabilitate a certificatului A1 [24 de luni cu posibilitate de prelungire conform articolului 16 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 menționat].

În cazul în care lucrătorul detașat este înlocuit de un alt lucrător, perioada de 12 luni (sau de 18 luni) va fi calculată adunând perioadele de detașare ale fiecărui lucrător.

Mai precis, decretul de transpunere a modificat dispozițiile în vigoare privind detașarea transnațională a lucrătorilor în cadrul unei prestări de servicii, prevăzută în Decretul legislativ nr. 136/2016. Noile prevederi au intrat oficial în vigoare la 30 septembrie 2020.

Principalele noutăți se referă la:

• extinderea garanțiilor privind pachetele salariale, indemnizațiile și condițiile de cazare pentru lucrătorii detașați, care sunt asimilați aproape integral cu lucrătorii angajați de întreprinderea la care se efectuează detașarea;
• reglementarea detașării în lanț, care are loc atunci când, ca urmare a unui contract de muncă temporară, lucrătorii temporari sunt detașați de întreprinderea utilizatoare pentru îndeplinirea unei prestări transnaționale (diferită de munca temporară). În acest caz, se consideră că lucrătorul este detașat de agenția de muncă temporară cu care există relația de muncă;
• reglementarea detașării pe termen lung (peste 12 luni, cu prelungire până la 18 luni din motive justificate și în anumite condiții), după depășirea limitelor aplicabile, în favoarea lucrătorilor detașați, cu respectarea integrală a condițiilor de muncă și de încadrare în muncă prevăzute pentru lucrătorii angajați în țara noastră prin dispozițiile legale sau prin dispozițiile contractelor colective la nivel național sau teritorial de sector, stipulate de asociațiile sindicale cele mai reprezentative la nivel național.
• De asemenea, sunt introduse anumite obligații de informare specifice în cazul muncii temporare transnaționale;
• întreprinderea utilizatoare cu sediul în Italia trebuie să informeze agenția de muncă temporară care a dispus detașarea cu privire la condițiile de muncă și de încadrare în muncă aplicabile [articolul 10a alineatul (1) din Decretul legislativ nr. 136/2016];
• în cazul în care aceasta trimite lucrătorul (în cadrul unei prestări de servicii transnaționale, diferită de munca temporară) la o altă întreprindere, întreprinderea utilizatoare cu sediul în Italia trebuie să informeze imediat agenția de muncă temporară privind această trimitere [articolul 10a alineatul (2)];
• în cazul în care întreprinderea utilizatoare trimite lucrători în Italia, aceasta trebuie să comunice, în prealabil, agenției de muncă temporară, în scris – în conformitate cu obligațiile de notificare (ale acesteia din urmă) a Ministerului Muncii și al Politicilor Sociale – informații cu privire la: numărul de lucrători interesați și datele lor de identitate; datele de începere și de încheiere a prestării de servicii transnaționale; locul de desfășurare a acestor servicii; sectorul în care sunt furnizate aceste servicii [articolul 10a alineatul (3)].